Asistăm la o nouă și atroce „cruciadă” împotriva comunelor, căci pe acestea le reprezentăm, dar, într-o oarecare măsură, și împotriva orașelor, comparându-le cu ceea ce reflectă situația municipiilor.
Măsurile luate de-a lungul ultimilor ani, cu precădere de la „zămislirea” creației lipsită de rațiune, a Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, au determinat o sărăcire accentuată a personalului comunelor și un exod al acestuia către instituțiile publice locale și/sau centrale unde nivelul salarial este unul superior celui plafonat la indemnizația viceprimarului comunei.
Invocate: principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare și instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție și principiul egalității, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală, dar cu obstinație încălcate, devreme ce toți se mărginesc, la partea de sus, la nivelul viceprimarului.
Parafrazând versuri din „Împărat și proletar”, avându-l ca autor pe Mihai EMINESCU, nu putem trece în neobservare un precept de dânșii inventat, ca cu a lui putere să ne-aplece-n veșnică tăcere, respectiv: necesitatea asigurării integral din venituri proprii a unor cheltuieli cuprinse în secțiunea de funcționare drept condiționare de organizare a unor activități, în vădită îndepărtare de:
- prevederile[1] art. 9 din Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificată prin Legea nr. 199/1997;
- prevederile[2] art. 16 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare;
- prevederile[3] art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare;
- prevederile[4] alin. (1) și (2) ale art. 87 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Prin Manifestul[5] Asociației Comunelor din România (ACoR) și al Asociației Stabilitate, Armonie și Tradiții (SAT), adoptat de către adunările generale ale celor două structuri asociative la data de 12 februarie 2024, am concluzionat că România are nevoie stringentă de o reformă a finanțelor publice; iată că semnalul tras de noi era cu mult înainte să se trezească cei îndrituiți să vegheze la buna cârmuire a țării! Am întocmit situații comparative relevante[6] din care reiese, fără echivoc, faptul că la nivelul comunelor atât resursele umane, cât și resursele financiare, sunt nu numai cu mult sub necesitățile reale, dar sunt cu mult și sub cele ale celorlalte categorii de unități administrativ-teritoriale.
Mai mult, comunele au de administrat un teritoriu care reprezintă 87,5% din cel al României, cu un număr de personal care reprezintă 17,98% din cel al orașelor[7] și al județelor, cheltuielile de personal 18,56%, iar cel al cheltuielilor de funcționare de 20,99%. Este de domeniul evidenței că la comune înregistrăm o cheltuială publică insignifiantă, de 0,3% din PIB pentru personalul din administrația publică locală; ideea că s-ar face datorii însemnate la bugetul de stat este nu mai iluzorie, dar și extrem de periculoasă pentru calitatea serviciilor publice furnizate cetățenilor.
Încercând să clarificăm și mai bine „prăpastia” în care Guvernul României duce comunele, am elaborat Situația comparativă[8] față de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, precum și pentru stabilirea unor măsuri financiare, unde se poate vedea și de cel mai rău intenționat, că numărul posturilor, mediu, la comune este de cel mult 63% față de cel al orașelor și de cel mult 35% față de cel al municipiilor, la aceeași grupă a numărului de locuitori.
În spațiul public a tot fost „injectată otrava” că măsurile luate de Guvernul României sunt absolut necesare pentru că datoria publică a României[9] a ajuns la un nivel extrem de mare. Nu contestăm asta, dar să vedem că, la 31 decembrie 2024, datoria publică guvernamentală este de 1.105.726,8 mil. lei, iar datoria publică locală de 25.415,2 mil. lei, din totalul de 1.131.142,0 mil. lei, adică undeva 2,25%.
Făcând și analiza contribuabililor care înregistrează obligații restante la bugetul de stat, atât cât se poate vedea din ce circulă în spațiul public, sumele fiind colosale, constatăm că de fapt nu organele fiscale locale sunt așa de vinovate spre a fi pedepsite autoritățile administrației publice locale.
Dar, răul este unul care continuă și-n alte domenii! Lipsa resurselor financiare a dus la motivarea sistării finanțării unor investiții publice locale, din programe naționale cu un impact major pozitiv pentru dezvoltarea colectivităților locale. Sistarea lucrărilor și conservarea lor, dincolo de subdezvoltarea, cu precădere a comunelor, va determina costuri infinit mai mari decât continuarea lor.
Am spus, răul continuă, și chiar continuă și mai rău! În sistemul de învățământ preuniversitar s-a gândit cineva, tăietor a tot ce încă mai mișcă, vezi că norma didactică este cam mică, iar clasele au un număr, de asemenea, cam mic, și în astfel HAI, SĂ MĂRIM NORMA DIDACTICĂ și NUMĂRUL DE COPII/ELEVI LA CLASĂ. Consecința, dascălii să alerge chiar și între 4-5 școli pentru întregirea normei, iar procesul educațional din comune să se dilueze pe măsura degradării lui, ajungându-se la gândirea dintru începuturile educației în România, că aceasta se poate face … SIMULTAN! Nici animăluțele în gospodării nu le pui în aceleași țarcuri, dacă au vârste diferite. Nu era îndeajuns să distrugem prezentul, trebuie să ștrangulăm și viitorul.
Citim și ne minunăm, cum dorim să accedem în organisme internaționale de prestigiu, băgând sub preș gunoaiele ignoranței și aroganței, fapt pentru care ne rezervăm dreptul de a ne adresa atât pe plan național, dar și pe plan internațional, cum ar fi:
- Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării;
- Congresului Puterilor Locale și Regionale din Europa – CPLRE;
- Consiliului Comunelor și Regiunilor Europene – CCRE;
- Congresului Mondial al Autorităților Locale – UCLG;
- Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică – OECD, către care am înaintat solicitarea de a avea o întrevedere cu secretarul general domnul Mathias CORMANN.
Nu putem încheia prezentul apel fără să subliniem faptul că în proiectul legii supus consultării publice, publicat pe pagina de internet a Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației[10], sunt și prevederi deosebit de utile satisfacerii interesului public al autorităților publice locale, rugând să le analizăm într-o nouă rundă de discuții, mulțumindu-i domnului ministru CSEKE Attila-Zoltán pentru deschiderea manifestată, de-a lungul celor patru reuniuni.
Rămânem la dispoziția presei, precum și a celor interesați pentru așezarea unei societăți românești pe principii sănătoase, pentru orice alte informații pe care le apreciați că v-ar putea fi utile demersului nostru.
Emil DRĂGHICI,
PREȘEDINTELE ASOCIAȚIEI COMUNELOR DIN ROMÂNIA,
PRIMARUL COMUNEI VULCANA-BĂI,
JUDEȚUL DÂMBOVIȚA
[1] 1. În cadrul politicii economice naționale, autoritățile administrației publice locale au dreptul la resurse proprii, suficiente, de care pot dispune în mod liber în exercitarea atribuțiilor lor.
2. Resursele financiare ale autorităților administrației publice locale trebuie să fie proporționale cu competențele prevăzute de constituție sau de lege.
3. Cel puțin o parte dintre resursele financiare ale autorităților administrației publice locale trebuie să provină din taxele și impozitele locale, al căror nivel acestea au competența să îl stabilească în limitele legale.
4. Sistemele de prelevare pe care se bazează resursele de care dispun autoritățile administrației publice locale trebuie să fie de natură suficient de diversificată și evolutivă pentru a le permite să urmeze practic, pe cât posibil, evoluția reală a costurilor exercitării competențelor acestora.
5. Protejarea unităților administrativ-teritoriale cu o situație mai grea din punct de vedere financiar necesită instituirea de proceduri de egalizare financiară sau de măsuri echivalente, destinate să corecteze efectele repartiției inegale a resurselor potențiale de finanțare, precum și a sarcinilor fiscale care le incumbă. Asemenea proceduri sau măsuri nu trebuie să restrângă libertatea de opțiune a autorităților administrației publice locale în sfera lor de competență.
6. Autoritățile administrației publice locale trebuie să fie consultate, de o manieră adecvată, asupra modalităților de repartizare a resurselor redistribuite care le revin.
7. Subvențiile alocate unităților administrativ-teritoriale trebuie, pe cât posibil, să nu fie destinate finanțării unor proiecte specifice. Alocarea de subvenții nu trebuie să aducă atingere libertății fundamentale a politicilor autorităților administrației publice locale în domeniul lor de competență.
[2] A se vedea: „Unitățile administrativ-teritoriale au dreptul la resurse financiare suficiente, pe care autoritățile administrației publice locale le pot utiliza în exercitarea atribuțiilor lor, pe baza și în limitele prevăzute de lege.”
[3] A se vedea: „Formele de activitate ale autorităților administrației publice trebuie să fie corespunzătoare satisfacerii unui interes public, precum și echilibrate din punctul de vedere al efectelor asupra persoanelor. Reglementările sau măsurile autorităților și instituțiilor administrației publice sunt inițiate, adoptate, emise, după caz, numai în urma evaluării nevoilor de interes public sau a problemelor, după caz, a riscurilor și a impactului soluțiilor propuse.”
[4] A se vedea: „(1) În cadrul politicii economice naționale, unitățile administrativ-teritoriale au dreptul la resurse financiare proprii, pe care autoritățile administrației publice locale le stabilesc, le administrează și le utilizează pentru exercitarea competenței și a atribuțiilor ce le revin, în condițiile legii.
(2) Resursele financiare de care dispun autoritățile administrației publice locale trebuie să fie corelate cu competența și atribuțiile prevăzute de lege.
[5] Constituie anexa nr. 1 la prezentul apel.
[6] Constituie anexa nr. 2 la prezentul apel.
[7] Include și municipiile.
[8] Constituie anexa nr. 3 la prezentul apel.
[9] Constituie anexa nr. 4 la prezentul apel.
[10] https://www.mdlpa.ro/pages/proiectlegeadopatemasurifinanciare07082025
APEL LA CONȘTIINȚĂ ȘI RAȚIUNE, COMUNELE CONDAMNATE CONTINUU + Anexe
